Motocicleta tinde să meargă în direcţia în care priveşti. Sună ciudat? Sună magic? Sună comic? În definitiv, când mergem pe stradă, „scanăm” în mod frecvent cu privirea în toate direcţiile şi cu toate acestea ţinem drumul destul de drept, motocicleta nezburând în toate direcţiile în care privim, iar dacă privim în jos nu înseamnă că vom cădea (sau da?).
Ideea că motocicleta tinde să meargă în direcţia în care priveşti este un fenomen real totuşi, fiind perceput de conducătorii oricărui tip de vehicul, nu numai motociclete – dacă îţi întorci capul într-o anumită direcţie, vei tinde să virezi către direcţia în care te uiţi. Mai mult decât atât, este foarte greu, dacă nu aproape imposibil, să virezi în altă direcţie decât cea în care te uiţi. Nu este nimic magic, nu este un fenomen paranormal, există o explicaţie şi ea e simplă: mergi către direcţia în care te uiţi deoarece, datorită experienţei anterioare, creierul comandă mişcarea mai mult sau mai puţin la nivel subconştient. Încă de când învăţăm să conducem avem tendinţa de a ne uita în direcţia în care dorim să mergem, creându-se astfel, cu timpul, un reflex destul de puternic.
Ok, atunci ce se întâmplă când ne uităm în toate direcţiile? Până la urmă asta înseamnă o conduită preventivă – să încercăm să fim atenţi la tot ce mişcă în jurul nostru, încercând să anticipăm orice pericol. De ce nu „dansează” motocicleta în ritmul în care privim? Există şi aici o explicaţie la fel de simplă: ori de câte ori „scanezi cu privirea” sau te uiţi în altă direcţie decât cea în care vrei să mergi, creierul dezactivează temporar „pilotul automat”. Se poate verifica asta foarte simplu – data viitoare, când eşti pe şosea, încearcă să te uiţi în altă direcţie faţă de cea în care mergi şi fii atent la ce se întâmplă; vei observa că o parte din creierul tău va fi ocupată să menţină direcţia pe care o doreşti, verificând în mod constant că menţii acea direcţie, în timp ce altă parte „înregistrează” ce se întâmplă în direcţia în care priveşti. În mod normal nu trebuie să fii atent la asta, „pilotul automat” se ocupă de tot. Cred că nu este cazul să menţionez că acest mic experiment trebuie făcut doar dacă şoseaua este liberă şi nu există potenţiale pericole iminente. 
„Fixaţia” înseamnă a nu îţi putea muta atenţia de la ceva/cineva.  În cazul nostru, ne referim la a fixa un obiect (maşină, camion, animal, copac, groapă în carosabil etc) şi a nu îţi putea dezlipi privirea de acel obiect. Poţi să ghiceşti ce se va întâmpla într-un astfel de caz? Da, în mod ironic, dacă îţi fixezi privirea asupra unui obstacol, nu numai că nu îl vei evita dar sunt şanse foarte mari să te îndrepţi exact către el. „Pilotul tău automat” primeşte, la nivel inconştient, coordonatele ţintei şi va reacţiona întocmai ca un sistem de ghidare al rachetelor – va încerca să corecteze traiectoria în aşa fel încât să nimereşti ţinta în plin. 
Fenomenul de „fixare a ţintei” se produce de obicei pe un fond de panică. Panica te face să te blochezi şi eşti total lipsit de reacţii. Creierul este incapabil de a mai procesa alte comenzi iar „pilotul automat” rămăne activat pe ultima instrucţiune primită (mergi la ţintă).
Ce e de făcut şi cum am putea folosi target fixation în avantajul nostru?

În acest film se vede cum al doilea motociclist iese în decor fiind incapabil să vireze. 
Ce s-a întâmplat? Motociclistul şi-a concentrat prea mult privirea pe banda continuă. Când şi-a ridicat privirea, în loc să se uite încotro doreşte să se îndrepte s-a panicat, a rămas cu ochii pironiţi în faţă şi, după cum se vede a rămas pe o traiectorie aproape dreaptă. 
Corect ar fi fost să privească în lungul curbei, cât mai departe posibil, să identifice punctul de ieşire din curbă şi să îl fixeze. În felul acesta ar fi folosit target fixation în avantajul său. 
Important este să priveşti imaginea în ansamblu (linia de demarcaj a benzilor pentru că ne ajută să ne dăm seama de raza de curbură atunci când nu vedem ieşirea din curbă, celelalte vehicule pentru a vedea ce traiectorii au etc) dar fără a-ţi fixa privirea pe nici un obiect sau loc. Ţinta ta este ieşirea din curbă şi către ea trebuie să te îndrepţi.

Tragic, dar acest filmuleţ ilustrează perfect fenomenul de target fixation.

Ce s-a întâmplat? Motociclistul a rămas cu privirea fixată pe colegul lui din faţă, din momentul în care acesta căzuse. Lui i s-a părut că cel mai important este să fie atent la motociclistul căzut pentru că aşa ar avea mai multe şanse să îl evite. Ei bine s-a întâmplat exact invers. Îl loveşte în plin, exact cum o rachetă ghidată termic îşi corectează traiectoria în aşa fel încât să lovească ţinta.

Corect ar fi fost să privească imaginea în ansamblu (să fie atent la motociclistul căzut, să vadă traiectoria acestuia şi traiectoria celorlalte obstacole) şi să găsească o trasă de evitare (dacă ar fi încercat să evite prin partea stângă ar fi reuşit fără probleme).

Deci:

• priveşte imaginea în ansamblu şi nu te concentra pe un singur lucru
• caută cu privirea trasa de scăpare
• încearcă să priveşti în depărtare şi înspre linia orizontului, nu aproape şi în jos
• încearcă să rămâi cât mai relaxat posibil (nu strânge ghidonul, nu bloca frânele, nu lăsa gazul)
• nu te panica

şi nu uita... nu este bine să ai fixaţii oricare ar fi ele.